Este justificată acționarea în judecată a angajaților responsabili de promovarea articolelor de presă pe rețelele sociale?

Întrebare: Am distribuit pe contul personal de Facebook o scurtă informație despre o investigație jurnalistică ce urma să fie publicată de redacția care m-a angajat în calitate de manager de rețele sociale. Deși materialul a fost scris de alți colegi, eu am fost cel pe care protagonistul articolului l-a acționat în judecată pentru „defăimare”. Menționez că postarea mea a fost făcută în numele redacției, aceasta fiind una dintre obligațiile mele de serviciu.

Este întemeiată decizia protagonistului de a mă alege în calitate de țintă a pretențiilor sale?

Răspuns: Potrivit legii^[1], persoanele care se consideră defăimate prin relatările din presă își pot înainta pretențiile de ordin juridic în raport cu:

• Persoana (fizică sau juridică) care a răspândit articolul;
• Autorul investigației și, după caz,
• Cel de la care a fost preluată informația.

Într-un proces de judecată, persoanele nominalizate vor avea calitatea de pârâți. Există însă anumite situații când celor care au răspândit informații defăimătoare nu le poate fi atribuit acest statut procesual. Este vorba despre cazul când:

1. Relatările defăimătoare au fost răspândite de către un angajat al unei redacții;
2. Distribuirea informației a avut loc în legătură cu exercitarea obligațiunilor de serviciu sau, altfel spus, specificul locului de muncă implică această activitate;
3. Publicarea a fost făcută în numele instituției media unde persoana este angajată^[2].

Dacă se constată existența acestor circumstanțe, pretențiile protagonistului urmau a fi înaintate în raport cu redacția angajatoare, care, într-un eventual proces, va avea statutul de pârât, iar managerului de rețele sociale îi va putea fi atribuită calitatea de intervenient accesoriu^[3].

În situația de față, protagonistul articolului a identificat greșit destinatarul cererii prealabile și a cererii de chemare în judecată. Având în vedere că termenele oferite de lege pentru înaintarea pretențiilor prealabile și a acțiunii în instanță sunt suficient de scurte, persoana care se consideră defăimată nu va putea ulterior să se adreseze împotriva instituției mass-media angajatoare.

Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice corecte, adaptate fiecărui caz în parte. În fiecare zi de vineri puteți afla răspunsuri la chestiuni ce țin de apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, accesul la informație, dreptul la viața privată, statutul juridic al organizațiilor mass-media, dreptul de autor etc.

Materialele publicate reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.

Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.

[1] Art. 20 alin. (2) al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Pârât în cauzele cu privire la defăimare poate fi persoana care a răspândit informația, autorul informației și, după caz, persoana de la care a fost preluată informația”.

[2] Hotărârea Plenului CSJ nr. 7, pct. 30: „În cazul în care informaţia a fost răspândită de către un angajat în legătură cu exercitarea obligaţiunilor de serviciu, în numele unităţii angajatoare la care acesta activează (ex: în cadrul caracteristicii de la locul de muncă), în calitate de pârât va figura unitatea angajatoare, iar persoana fizică va putea fi atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu”.

[3] La această categorie se referă persoanele care au intervenit sau au fost atrase în proces de partea reclamantului sau pârâtului deoarece hotărârea care se va pronunța poate să influențeze drepturile sau obligațiile lor față de una dintre părți. Exemplu: dauna cauzată sănătății unei persoane de către un șofer de taxi. Pârât pe cauză va fi compania de taxi, iar intervenient accesoriu va fi șoferul. Dacă compania de taxi pierde, atunci acesta poate intenta acțiunea de regres împotriva șoferului.