Este sau nu încălcată prezumția de nevinovăție atunci când jurnalistul nu dezvăluie numele și prenumele bănuitului?

Întrebare: Recent, o instituție mass-media a difuzat o știre despre cazul unui minor care ar fi fost violat de către un preot. Cu toate că, la momentul publicării materialului, presupusul făptaș avea statutul de bănuit, în conținutul materialului publicat reporterii menționează că „preotul care slujea într-o localitate din nordul țării a violat minorul”. Instituția media nu a menționat nici numele bănuitului și nici denumirea localității, însă a publicat numeroase imagini din satul unde s-ar fi produs infracțiunea, câteva interviuri cu localnicii, precum și fotografia presupusului făptaș, cu aplicarea unei benzi care să-i acopere ochii.

A încălcat sau nu redacția prezumția de nevinovăție atunci când a utilizat în știre mențiunea că „preotul a violat minorul”?

Răspuns: Impulsionați de dorința de a stârni interes și reacții din partea unui public cât mai larg, jurnaliștii sunt adesea tentați să ignore drepturile fundamentale ale persoanelor bănuite sau acuzate de săvârșirea unor infracțiuni și publică informații care afectează prezumția de nevinovăție a acestora.

Constituția Republicii Moldova garantează oricărei persoane acuzate de săvârșirea unui delict dreptul de a fi prezumată nevinovată până când vina acesteia va fi demonstrată în mod legal, în cursul unui proces judiciar.

În virtutea prevederilor legii cu privire la libertatea de exprimare, în materialele jurnalistice protagoniștii acuzați de săvârșirea unei infracțiuni sau contravenții trebuie să fie tratați drept persoane nevinovate atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de condamnare.

Atunci când relatează despre o persoană vizată într-o anchetă penală, mass-media trebuie să opereze cu noțiuni precum „bănuit”, „învinuit”, „inculpat” sau „condamnat”.

A fost sau nu încălcată prezumția de nevinovăție în cazul în care redacția nu a menționat numele și prenumele persoanei?

Principalul aspect care influențează răspunsul la această întrebare rezultă din faptul dacă cumulul datelor furnizate în materialul jurnalistic pot duce la identificarea persoanei vizate.

Așadar, chiar dacă instituția mass-media nu a indicat denumirea localității unde s-a produs infracțiunea, difuzarea înregistrărilor conținând diverse imagini din localitate, precum și a localnicilor poate duce la identificarea acesteia. Mai mult, în materialul publicat este indicată subdiviziunea procuraturii care anchetează cazul (Procuratura Glodeni), fapt care ușurează identificarea unei din cele 18 localități din circumscripția raionului.

În context, este de menționat că profesia exercitată de către persoana vizată ușurează semnificativ identificarea acesteia. Or, conform realităților din Republica Moldova, numărul preoților care își desfășoară activitatea este extrem de limitat. Și nu în ultimul rând, necesită a fi menționat că redacția a publicat și câteva imagini cu persoana vizată.

Chiar dacă fotografiile au fost prelucrate nesemnificativ, prin aplicarea unei benzi în regiunea ochilor, jurnaliștii totuși au dat publicității datele cu caracter personal ale persoanei, care poate fi identificată indirect, prin referire la mai multe elemente specifice identității sale fizice și fiziologice.

În concluzie, cumulul datelor furnizate în materialul jurnalistic poate duce la identificarea persoanei vizate. Tocmai din acest motiv, utilizarea sintagmei „preotul a violat un minor” încalcă prezumția de nevinovăție a persoanei vizate.

Într-o altă ordine de idei, în afară de drepturile persoanei bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, mass-media trebuie să trateze cu o deosebită atenție efectele dezvăluirii datelor asupra victimei minore. Or, în cazul de față, în afară de datele care pot duce la identificarea localității, redacția a mai dezvăluit și datele unuia dintre părinții victimei minore.

Loading

Share This

Copy Link to Clipboard

Copy