Replica: când, cum și în ce situații trebuie să o publicăm?

Întrebare: S-a întâmplat de câteva ori ca anumiți oficiali să ne reproșeze că nu le-am asigurat dreptul la replică, fie că este vorba de materialele pe care le difuzăm la TV sau de cele pe care le publicăm online. Asigurarea prezenței replicilor ale tuturor persoanelor vizate în anchetele noastre este însă adesea imposibilă. Unde mai pui că, noi operam majoritar cu fapte veridice și nu cu opinii. Când, cum și în se situații trebuie să asigurăm dreptul la replică?

Răspuns: Presa se simte adesea nevoită să acorde dreptul la replică persoanelor vizate în discursurile invitaților în platourile TV sau protagoniștilor anchetelor jurnalistice. În multe dintre aceste cazuri, cererile solicitanților de replică sunt însă neîntemeiate, iar legea îndreptățește jurnaliștii să le răspundă cu refuz.

Codului deontologic al jurnalistului spune că „orice persoană supusă criticii negative are dreptul la replică, prin care să precizeze informația inexactă sau să infirme informația”[1]. Așadar, normele de deontologie dictează presei obligația de a asigura prezența unui răspuns din partea persoanei, indiferent de faptul dacă replica se referă la relatări cu privire la fapte sau la judecăți de valoare (opinii), fără a ține seama dacă relatările sunt false sau opiniile sunt fără substrat factologic suficient.

Legea[2] vine însă cu alte reguli în acest sens și instituie clar cine, când și în ce condiții poate solicita dreptul la replică[3].

Cine vă poate solicita să-i acordați dreptul la replică?

Solicitantul replicii trebuie să fie vizat nemijlocit în materialul răspândit de mass-media[4]. Este vorba despre prezența unor informații referitoare la persoana fizică sau juridică identificată (ex: Vasile Rusu, S.C. „ABCD” S.R.L.) sau a informațiilor care pot duce, direct sau indirect, la identificarea acesteia (IDNP/IDNO, mai multe elemente specifice identității sale).

În cazul în care cumulul informațiilor prezente în materialul publicat de mass-media nu poate duce la identificarea persoanei vizate, aceasta ar putea să nu beneficiaze de dreptul la replică.

Pentru răspândirea cărui tip de informații poate fi solicitat dreptul la replică?

Potrivit legii[5], presa poate fi obligată să publice o replică doar dacă solicitantul a fost prejudiciat în drepturi prin răspândirea unor judecăți de valoare, adică opinii, comentarii, teorii sau idei care reflectă atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit. Mai mult, aceste judecăți de valoare trebuie să fie fără substrat factologic suficient[6], adică să se bazeze pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este denaturată până la falsitate.

Așadar, presa trebuie să se asigure că informațiile în raport cu care se solicită replica constituie judecăți de valoare fără substrat factologic suficient, numite și opinii excesive. Totodată, legea instituie încă o condiție în raport cu aceste opinii. Ele trebuie să posede un caracter defăimător[7]. De regulă, defăimătoare sunt considerate acele informații care relatează despre încălcarea legilor și a normelor de conviețuire (normele morale), şi astfel fac ca persoana să fie condamnată moral de opinia publică sau de unii indivizi în particular.

Potrivit legii, dreptul la replică nu se acordă în cazul:

  1. Relatărilor cu privire la fapte, indiferent de faptul dacă acestea sunt false sau corespund adevărului. În cazul relatărilor false cu privire la fapte, protagonistul poate solicita dezmințirea informației;
  2. Judecăților de valoarea (opiniilor) care se bazează pe un substrat factologic suficient;
  3. Injuriilor.

Care sunt cerințele pe care trebuie să le satisfacă replica?

Înainte de a publica replica unei persoane, trebuie să vă asigurați că aceasta se referă doar la informația defăimătoare contestată. Exercitarea acestui drept nu presupune consumarea întregului timp de emisie sau monopolizarea unei rubrici din ziar. Replica trebuie să fie expusă în termeni decenți și să nu conțină amenințări sau comentarii marginale[8].

Dreptul la replică nu poate fi solicitat în situația în care se solicită replică la replică.

Când și cum public replica?

De regulă, mass-media este obligată să publice sau să difuzeze replica la aceeași rubrică, pagină, în același program, la aceeași oră sau în același ciclu de emisiuni. Presa scrisă va insera conținutul răspunsului sub titlul „Replică”. Textul replicii va fi scris cu aceleași caractere ca și informația publicată inițial.

[1] Pct. 2.33 – 2.35 al Codului deontologic al jurnalistului din Republica Moldova: „Jurnalistul respectă principiul potrivit căruia orice persoană supusă criticii negative are dreptul la replică, prin care să precizeze informația inexactă sau să infirme informația. Dreptul la replică este asigurat doar dacă persoana vizată face referiri la fapte concrete din produsul jurnalistic, replica are dimensiuni rezonabile, nu aduce acuzații împotriva unei terțe părți și este formulată în termeni decenți. Replica se publică în cel mai scurt timp și în condiții similare cu cele ale publicării produsului jurnalistic la care se referă. Dacă lipsește posibilitatea asigurării dreptului la replică sau dacă persoana vizată renunță la replică, jurnalistul anunță despre acest fapt.”;

[2] Art. 14 alin. (1)-(3) al Codului serviciilor media audiovizuale: „Persoana fizică sau juridică, care se consideră lezată în drepturile sale în urma difuzării unor programe audiovizuale sau în urma prezentării altor elemente ale serviciilor media audiovizuale, are dreptul la replică în conformitate cu Legea cu privire la libertatea de exprimare. Procedura privind exercitarea dreptului la replică sau la rectificare, precum și orice alte măsuri necesare, inclusiv sancțiuni, în vederea garantării dreptului la replică sau la rectificare se aprobă de către Consiliul Audiovizualului într-o limită rezonabilă de timp de la data depunerii cererii solicitantului. Difuzarea rectificării, dezmințirii sau acordarea dreptului la replică nu exclude dreptul persoanei lezate de a se adresa în instanțele judecătorești.”;

[3] Art. 2 al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Replică – răspuns al persoanei lezate la opiniile exprimate într-un material răspândit de mass-media.”;

[4] Art. 7 alin. (4) lit. c) al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Persoana lezată prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă judecățile de valoare cumulează următoarele condiții: (…) c) permit identificarea persoanei vizate de informație.”;

[5] Art. 27 alin. (1) al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost lezate prin răspândirea unor judecăți de valoare fără substrat factologic suficient are dreptul la replică.”;

[6] Art. 7 alin. (4) lit. a) al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Persoana lezată prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă judecățile de valoare cumulează următoarele condiții a) nu se bazează pe un substrat factologic suficient (..)”;

[7] Art. 7 alin. (4) lit. b) al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Persoana lezată prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă judecățile de valoare cumulează următoarele condiții: b) au un caracter defăimător (…)”;

[8] Art. 27 alin. (2) al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „Replica se va referi numai la informaţia defăimătoare contestată, va fi expusă în termeni decenţi şi nu va conţine ameninţări sau comentarii marginale.”.

Share This

Copy Link to Clipboard

Copy