În noiembrie 2025, Consiliul Audiovizualului (CA) a sancționat Teleradio-Moldova (TRM) – furnizor public de servicii media – pentru că a difuzat un reportaj dintr-o grădiniță, care conținea mai multe imagini video ale unor copii surprinși în diferite ipostaze, inclusiv în dormitor, pregătindu-se pentru somn.
TRM a invocat drept justificare faptul că filmările au fost realizate cu acordul administrației grădiniței și că „minorii nu au fost expuși în contexte defavorabile sau compromițătoare”. De cealaltă parte, CA a constatat încălcarea mai multor prevederi ale legislației audiovizuale referitoare la protecția minorilor, aplicând postului TV public o amendă de 5.000 de lei.
În ce mai exact constau încălcările și care sunt regulile principale pe care trebuie să le respecte mass-media în raport cu minorii, aflați mai jos.
Dreptul la viață privată a minorilor – prioritar față de interesul public
Legislația audiovizuală impune un grad sporit de protejare a minorilor. Dreptul lor la respectarea propriei imagini, demnități și vieți private prevalează (adică are întâietate) în fața interesului public de informare. Cu alte cuvinte, când vine vorba de copii, mass-media are obligația legală să pună pe primul plan binele și intimitatea minorului, chiar dacă subiectul ar putea prezenta interes pentru public.
În cazul reportajului difuzat de TRM, CA a constatat o ingerință nejustificată în viața privată a copiilor. Aceștia au fost filmați în spații cu acces restricționat (sala de grupă, dormitorul copiilor), deci nu în contextul unui eveniment public, unde ar exista excepții de la regulă. Faptul că fețele copiilor au fost arătate clar echivalează cu dezvăluirea identității lor fără un motiv întemeiat și fără consimțământul părinților. Or, consimțământul explicit al părintelui sau al reprezentantului legal este obligatoriu atunci când un minor apare într-un program audiovizual – exceptând evenimentele publice majore, care evident nu se aplică aici.
Mai mult, imaginile filmate în dormitor, surprinzând copiii în momente de intimitate (de exemplu, un copil parțial dezbrăcat, pregătindu-se de somn), încalcă demnitatea și dreptul la intimitate al minorilor. CA a subliniat că aceste imagini nu transmit o stare pozitivă sau demnitate, ci dimpotrivă expun copiii într-un moment vulnerabil, într-o ipostază care nu aduce valoare informativă subiectului despre lipsa de personal, dar le afectează dreptul la viață privată. În plus, faptul că postul public național – care ar trebui să fie un model de responsabilitate mediatică – a difuzat aceste imagini la ore de maximă audiență, fără nicio măsură de protejare a identității copiilor (cum ar fi prelucrarea tehnică a fețelor), a fost considerat de CA o abatere gravă și chiar o circumstanță agravantă în evaluarea cazului.
Consimțământul părinților și protecția datelor personale ale copiilor
Un aspect esențial în astfel de situații este acordul părinților. Potrivit Legii 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, imaginea unei persoane (fotografia sau filmarea în care poate fi recunoscută) constituie date cu caracter personal. Atunci când vine vorba de minori, această lege impune o prudență sporită: prelucrarea datelor personale ale copiilor necesită, de regulă, consimțământul scris al părinților sau al reprezentanților legali.
Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP), sesizat în acest caz, a subliniat că imaginile copiilor din reportaj constituie date personale sensibile și că difuzarea lor fără acordul părinților și fără un justificat interes public poate leza grav drepturile minorilor. De altfel, CNPDCP a opinat că prezența minorilor în materialul TRM nu avea o justificare editorială directă, tema fiind lipsa educatorilor în grădinițe, nu comportamentul copiilor. Prin urmare, includerea acelor imagini cu copii depășește scopul informativ al știrii și contravine principiului „neexcesivității” în prelucrarea datelor, adică să nu colectezi sau difuzezi mai multe date personale decât este necesar pentru scopul jurnalistic urmărit.
Cu alte cuvinte, postul TV ar fi putut relata despre criza de educatori fără să arate clar chipurile copiilor sau fără să intre în intimitatea lor, deoarece acele imagini nu aduceau informație suplimentară despre subiect, ci au fost mai degrabă un decor vizual obținut în detrimentul dreptului la viață privată al minorilor.
Este important de menționat că acordul directorului grădiniței sau al instituției (invocat de TRM în apărarea sa) nu ține loc de consimțământul părinților. În virtutea Codului civil, un părinte sau tutore legal este cel care decide asupra dreptului la propria imagine a copilului. Administratorul grădiniței poate permite accesul echipei de filmare în instituție, însă nu are autoritatea de a consimți în locul părinților la filmarea și difuzarea imaginilor cu un copil minor, cu excepția cazului în care există o prevedere legală specială. În cazul de față, niciun acord scris sau măcar verbal din partea părinților nu a fost obținut, iar postul TV a acționat presupunând că ar exista un consimțământ tacit – o practică riscantă și contrară normelor legale privind viața privată a copiilor.
Jurisprudența internațională confirmă această abordare strictă. De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, într-un caz din 2022 (cauza I.V.Ț. contra României), că intervievarea și expunerea la TV a unei minore de 11 ani, fără acordul părinților, despre un eveniment tragic la care nici nu fusese martoră, a încălcat dreptul la viață privată al copilului – chiar dacă subiectul era de interes public. Curtea a subliniat că vârsta fragedă a copilului, lipsa consimțământului parental și contribuția modestă a acelui interviu la dezbaterea de interes public nu pot prevala în fața interesului superior al copilului de a-i fi protejată identitatea și viața privată. Această balanță între libertatea de informare și viața privată înclină, așadar, în favoarea protecției minorului în situații similare.
REGULI DE BAZĂ PENTRU MASS-MEDIA ÎN RELAȚIE CU MINORII
TRM servește drept semnal de alarmă și o ocazie de reamintire a principalelor reguli pe care jurnaliștii și instituțiile media trebuie să le respecte atunci când relatează despre copii sau difuzează imagini cu minori. Iată câteva principii de bază, desprinse atât din legislație, cât și din normele etice și bunele practici recomandate:
- Interesul superior al copilului primează. În orice material jurnalistic care implică minori, „crezul” principal trebuie să fie binele copilului. Dacă difuzarea unei informații sau imagini poate dăuna minorului (acum sau pe viitor), aceasta nu trebuie publicată. CSMA obligă posturile TV și de radio să respecte principiul interesului superior al minorului, punând drepturile copilului înaintea ratingului sau interesului publicului pentru subiect.
- Consimțământul părinților este obligatoriu în situațiile non-publice. Nu filmați și nu difuzați imagini cu un minor identificabil fără acordul părinților sau al reprezentantului legal. Regulamentul privind conținuturile audiovizuale prevede explicit că participarea unui minor la emisiuni sau reportaje se face doar cu acceptul acestuia și cu consimțământul părinților, cu excepția cazurilor în care copilul apare în evenimente publice autorizate (festivaluri, competiții, manifestații publice etc.) unde prezența sa e parte din evenimentul public. În orice alt context privat (școală, grădiniță, locuință, spital etc.), acordul scris al părinților este standardul de respectat. Jurnaliștii ar trebui să se asigure că acest consimțământ este informat (părinții știu cum și unde vor fi folosite imaginile) și documentat.
- Protejarea identității minorilor. Chiar și cu acordul părinților, mass-media ar trebui să fie precaută în a dezvălui identitatea completă a copiilor. De regulă, numele de familie, adresa, școala, chipul sau alte date care pot duce la identificarea unui minor ar trebui omise sau mascate, mai ales dacă se tratează subiecte sensibile (ex: copil victimă a unui abuz, copil aflat în situație dificilă, minor acuzat sau condamnat etc.). De altfel, ghidurile emise de autorități recomandă ca, atunci când e necesar să folosești exemplul unui copil, să eviți cadrele strânse pe chipul său – e preferabil să arăți grupuri de copii sau activitatea generală, fără a focaliza pe un individ anume. Identitatea vizuală ar trebui protejată prin prelucrarea tehnică a feței sau filmarea din unghiuri în care copilul nu poate fi recunoscut, dacă dezvăluirea nu este esențială și aprobată.
- Confidențialitate în cazuri speciale. Dacă minorul este victimă a unei infracțiuni, implicat în proceduri judiciare sau subiectul unei controverse familiale, identitatea lui trebuie protejată cu și mai mare strictețe. Acordul părinților nu scutește jurnalistul de responsabilitatea de a evalua impactul publicării identității minorului asupra vieții acestuia. În caz de dubiu, optați pentru anonimizare.
- Minimizarea expunerii, dacă nu e relevantă. Un test pe care jurnaliștii ar trebui să-l aplice este: „E cu adevărat necesară apariția acestui copil, cu identitatea dezvăluită, pentru a ilustra subiectul?”. Dacă prezența copilului nu adaugă o valoare informativă esențială, atunci ar trebui evitată expunerea lui. În cazul crizei de educatori, spre exemplu, problema putea fi relatată arătând cadre generale din grădiniță sau intervievând părinți ori educatori, fără a focaliza camera pe fețele copiilor prezenți în instituție. Această moderare ține de o decizie editorială responsabilă.
