Cauțiuni, respingere timpurie și amenzi: cum ar urma să funcționeze pachetul legislativ anti-SLAPP în Republica Moldova
Jurnaliștii, activiștii, apărătorii drepturilor omului și organizațiile implicate în dezbateri de interes public ar putea beneficia de mecanisme speciale împotriva proceselor folosite ca instrument de intimidare. Proiectul anti-SLAPP, aprobat de Guvern la 22 iulie 2026, introduce posibilitatea respingerii timpurii a acțiunilor vădit neîntemeiate, cauțiuni, despăgubiri și amenzi de până la 250.000 de lei. Documentul urmează să fie transmis Parlamentului. Până va ajunge pe masa legiuitorului moldav pentru examinare și adoptare, jurnaliștii și organizațiile societății civile continuă să se apere în baza regulilor generale, care nu permit întotdeauna oprirea rapidă a unui proces abuziv.
Ce este un SLAPP și de ce simpla câștigare a procesului nu este suficientă
SLAPP este acronimul expresiei englezești Strategic Lawsuits Against Public Participation, care însemnă acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice. Acestea sunt procese inițiate nu atât pentru protejarea unui drept încălcat, cât pentru intimidarea, sancționarea sau reducerea la tăcere a unei persoane care participă la o dezbatere de interes public. Ținta poate fi un jurnalist care publică o investigație despre corupție, o organizație care monitorizează activitatea autorităților, un activist de mediu, un cercetător, un avertizor de integritate sau, bunăoară, chiar un grup de locuitori care contestă o decizie cu impact asupra comunității.
Nu orice proces intentat împotriva unui jurnalist sau activist este însă un SLAPP. Dreptul de acces la justiție și dreptul la protejarea reputației, vieții private ori demnității vor rămânea valabile. Diferența se ivește atunci când procesul nu urmărește în mod real apărarea unui drept, ci folosește durata, costurile și presiunea psihologică (izvorâtă din gândul că ai unul sau mai multe dosare pe rol) pentru a pedepsi participarea publică.
Un reclamant (cel care acționează în judecată) care este avantajat, bunăoară, financiar față de pârât (cel care este acționat în instanța de judecată) are la îndemână o paletă largă de mecanisme, care, deși sunt prevăzute de lege, pot fi utilizate în mod abuziv anume cu scopul de a hărțui persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică. De exemplu, un protagonist al unui material jurnalistic de interes public (rău intenționat) poate solicita despăgubiri disproporționate, poate porni mai multe procese pentru același subiect, poate acționa separat jurnalistul, redacția și sursele sale sau poate utiliza incidente procedurale pentru a prelungi examinarea cauzei. Chiar dacă pierde în final, procesul poate dura ani, iar costurile suportate de redacția sau jurnalistul pârât pot să rezulte în epuizarea resurselor, autocenzură și renunțarea la investigații similare.
În Republica Moldova, publicația de investigație CU SENS s-a confruntat cu șase procese legate de două investigații. Una dintre acțiuni a fost respinsă abia în 2026, la aproape cinci ani de la publicarea materialului. Cazuri cu pretenții financiare ridicate sau cu procese de lungă durată au vizat și alte redacții, inclusiv RISE Moldova și Ziarul de Gardă. Autorii proiectului pornesc tocmai de la ideea că, în cazul unui SLAPP, o hotărâre favorabilă pronunțată după câțiva ani poate veni prea târziu. Până atunci, procesul și-ar fi produs deja efectul de intimidare.
De la angajamente europene la un proiect aprobat de Guvern
Proiectul a fost elaborat de Ministerul Justiției în contextul alinierii legislației Republicii Moldova la standardele europene. Acesta urmărește transpunerea Directivei (UE) 2024/1069, adoptată la 11 aprilie 2024, și ia în considerare Recomandarea CM/Rec(2024)2 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, precum și Recomandarea Comisiei Europene din 2022 privind protecția jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului împotriva proceselor vădit neîntemeiate sau abuzive.
Directiva europeană stabilește garanții minime pentru litigiile civile cu implicații transfrontaliere. Printre acestea se numără respingerea timpurie a cererilor vădit neîntemeiate, transferarea sarcinii probațiunii asupra reclamantului, recuperarea cheltuielilor de judecată și aplicarea unor sancțiuni eficace împotriva abuzului.
Proiectul moldovenesc preia nu doar garanțiile minime din Directivă (valabile doar în litigiile transfrontaliere), ci stabilește că protecțiile ar urma să se aplice și litigiilor interne. Această extindere este relevantă deoarece majoritatea proceselor care afectează presa locală, activiștii și organizațiile neguvernamentale sunt inițiate în Republica Moldova, de către reclamanți moldoveni. Elaborarea proiectului a fost anunțată la 11 februarie 2026. Ministerul Justiției l-a prezentat pentru avizare și consultare publică în perioada 7-30 aprilie 2026, după care textul a fost revizuit în urma propunerilor primite, a expertizei de compatibilitate cu legislația UE și a expertizei anticorupție. La 22 iulie, Guvernul a aprobat proiectul nr. 329/MJ/2026, urmând ca acesta să fie transmis ulterior Parlamentului.
Cinci acte normative urmează să fie modificate
Pachetul legislativ propune modificarea:
- Legii nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare;
- Codului contravențional nr. 218/2008;
- Legii nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat;
- Legii taxei de stat nr. 213/2023;
- Codului de procedură civilă nr. 225/2003.
Cele mai multe mecanisme vor fi introduse în Legea cu privire la libertatea de exprimare, printr-o secțiune nouă dedicată cererilor vădit neîntemeiate și procedurilor judiciare abuzive împotriva mobilizării publice.
Proiectul definește „mobilizarea publică” într-un sens foarte larg. Noțiunea include declarațiile și activitățile desfășurate în exercitarea libertății de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor, precum și a libertății de întrunire și asociere, dacă acestea privesc o chestiune de interes public. Sunt incluse și acțiunile pregătitoare, de sprijin sau de asistență direct legate de asemenea activități. Prin urmare, protecția nu va fi rezervată doar jurnaliștilor profesioniști. Ea ar putea fi invocată de persoane fizice și juridice, inclusiv redacții, organizații neguvernamentale, activiști, cercetători, artiști, sindicate, avertizori de integritate ori grupuri civice.
Cum va recunoaște judecătorul un proces abuziv
Potrivit proiectului, o procedură este abuzivă atunci când nu este inițiată pentru exercitarea reală a unui drept, ci are drept scop principal prevenirea, restricționarea sau sancționarea mobilizării publice și conține cereri neîntemeiate. Textul enumeră mai multe indicii pe care instanța le va putea lua în considerare, între care, dezechilibrul de putere dintre reclamant și pârât, caracterul disproporționat, excesiv sau nerezonabil al pretențiilor, inclusiv valoarea exagerată a despăgubirilor solicitate, acțiunile de intimidare, hărțuire sau amenințările formulate înainte ori în timpul procesului.
Niciunul dintre aceste elemente nu transformă automat un proces într-un SLAPP. Judecătorul va trebui să analizeze circumstanțele în ansamblu și să distingă între o acțiune legitimă, chiar dacă este pierdută ulterior, și o procedură construită pentru a pedepsi participarea publică. Această distincție va fi una dintre cele mai dificile sarcini ale instanțelor. Un proces abuziv nu este întotdeauna formulat în mod evident ca atare. Reclamantul poate invoca drepturi legitime, precum reputația sau viața privată, dar poate utiliza pretenții excesive, procese repetate și tactici de întârziere pentru a urmări un scop diferit de cel declarat.
Respingerea rapidă: principala noutate a proiectului
Mecanismul central este posibilitatea respingerii timpurii a unei cereri vădit neîntemeiate. Pârâtul va putea depune o asemenea solicitare până la începerea dezbaterilor judiciare în prima instanță. El va trebui să explice de ce procesul are legătură cu implicarea sa într-o acțiune de mobilizare publică. În schimb, nu va fi obligat să demonstreze el însuși că toate pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate. După primirea cererii, instanța o va comunica reclamantului, care va avea la dispoziție cel mult 15 zile pentru a-și prezenta poziția în scris. Reclamantului îi va reveni sarcina să demonstreze că acțiunea sa nu este vădit neîntemeiată. Acesta va trebui să indice argumentele de fapt și de drept și probele pe care se bazează.
Instanța va examina, de regulă, cererea în procedură scrisă. Dacă acțiunea este considerată vădit neîntemeiată, instanța o va respinge total sau parțial printr-o hotărâre care poate fi atacată cu apel. Dacă solicitarea pârâtului este respinsă, instanța va emite o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile. Judecătorul va putea pune în discuție respingerea rapidă și din oficiu, la etapa pregătirii cauzei pentru dezbateri. De exemplu, dacă proprietarul unei companii cere unei redacții despăgubiri de câteva milioane de lei pentru un articol despre contractele sale cu statul, publicația va putea solicita activarea mecanismului. Ea va trebui să arate că articolul privește o chestiune de interes public. Reclamantul va trebui apoi să demonstreze că procesul are o bază suficientă și că nu este vădit neîntemeiat. Procedura nu presupune că judecătorul va soluționa anticipat toate aspectele complexe ale cauzei. Ea este destinată „filtrării” acțiunilor a căror lipsă de fundament poate fi constatată fără un proces complet. Dacă cererea nu este vădit neîntemeiată, examinarea litigiului va continua, fără ca acest lucru să însemne automat că procesul este legitim sau că reclamantul va câștiga.
Cauțiunea ar putea reduce riscul ca reclamantul să evite plata
O altă garanție din pachetul legislativ anti-SLAPP este cauțiunea. La cererea motivată a pârâtului, instanța va putea obliga reclamantul să depună o sumă care să acopere cheltuielile de judecată estimate și eventualele despăgubiri pentru prejudiciul produs prin proces. Dacă reclamantul nu depune cauțiunea în termenul stabilit, instanța va scoate cererea de pe rol. Mecanismul este important în special atunci când există riscul ca reclamantul să inițieze un proces costisitor, să oblige pârâtul să cheltuiască bani pentru apărare, iar ulterior să renunțe la acțiune sau să nu achite cheltuielile stabilite de instanță. Proiectul nu stabilește un cuantum fix. Judecătorul va trebui să estimeze cheltuielile și prejudiciul potențial, păstrând un echilibru între protecția pârâtului și dreptul reclamantului de acces la justiție. O cauțiune exagerată ar putea împiedica și acțiunile legitime, motiv pentru care proporționalitatea va fi esențială.
Cheltuieli, despăgubiri și publicarea hotărârii
Dacă instanța constată caracterul abuziv al procedurii, reclamantul va putea fi obligat, la cererea pârâtului, să achite cheltuielile de judecată. Pârâtul va putea cere și repararea integrală a prejudiciului material și moral. Solicitarea va putea fi formulată prin acțiune reconvențională, înainte de începerea dezbaterilor judiciare, sau printr-un proces separat, inclusiv după soluționarea definitivă a procedurii abuzive.
În practică, prejudiciul ar putea include cheltuielile nerecuperate, pierderile economice, afectarea activității profesionale și suferința morală produsă de hărțuirea judiciară. Existența și valoarea prejudiciului vor trebui însă demonstrate. La cererea pârâtului, instanța va putea obliga reclamantul să suporte costurile publicării integrale sau parțiale a hotărârii într-un mijloc de informare în masă. Măsura urmărește să repare inclusiv prejudiciul reputațional produs atunci când existența procesului a fost folosită public pentru discreditarea jurnalistului sau organizației media.
Amenzi între 1.000 și 250.000 de lei
Proiectul prevede o amendă de la 20 la 5.000 de unități convenționale (între 1.000 și 250.000 de lei). Aceasta va fi aplicată dacă instanța constată caracterul abuziv al procedurii, indiferent dacă pârâtul a solicitat sau nu sancțiunea. La stabilirea cuantumului, judecătorul va trebui să țină cont de intensitatea abuzului, efectele asupra pârâtului și resursele financiare ale reclamantului, în măsura în care acestea rezultă din dosar. Amenda va fi achitată la bugetul de stat, nu pârâtului.
Plafonul ridicat este justificat de autori prin necesitatea ca sancțiunea să fie efectivă și descurajatoare inclusiv pentru reclamanții cu resurse importante. În același timp, acesta a generat rezerve în procesul de avizare. Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a atras atenția că o amendă maximă de 250.000 de lei ar putea deveni excesivă și ar putea descuraja inclusiv acțiunile legitime. CSJ a propus ca aplicarea sancțiunii să fie facultativă și ca limitele să fie reduse. Ministerul Justiției nu a acceptat propunerea, argumentând că amenda nu se aplică automat la valoarea maximă și trebuie individualizată.
În consultări a fost semnalată și necesitatea unei reguli exprese prin care, înainte de aplicarea amenzii, instanța să pună în discuția părților atât sancțiunea, cât și cuantumul ei. Autorii proiectului au considerat că această garanție rezultă deja din principiile generale ale procesului civil.
Asistență juridică și scutiri de taxe
Jurnaliștii care intenționează să depună o cerere de respingere rapidă vor fi incluse printre beneficiarii asistenței juridice garantate de stat. Mecanismul este important deoarece identificarea indiciilor unui SLAPP și redactarea unei cereri motivate pot necesita cunoștințe juridice specializate. Totuși, forma proiectului oferă garanția specială pentru pregătirea cererii de respingere rapidă, nu în mod expres pentru toate celelalte demersuri posibile, precum solicitarea cauțiunii, formularea unei acțiuni reconvenționale sau reprezentarea pe întreaga durată a litigiului. Pentru celelalte forme de asistență vor continua să se aplice condițiile generale din Legea cu privire la asistența juridică garantată de stat.
Proiectul mai prevede scutirea persoanelor fizice și juridice implicate în mobilizarea publică de taxa de stat și taxa de timbru atunci când solicită repararea prejudiciului provocat printr-o procedură judiciară abuzivă. Eficiența acestor prevederi va depinde și de existența unui număr suficient de avocați familiarizați cu standardele anti-SLAPP. O garanție formală de asistență juridică este mai puțin utilă dacă persoana vizată nu poate găsi rapid un profesionist care să recunoască tiparul abuziv și să formuleze cererea în termen.
Organizațiile vor putea prezenta documente în sprijinul pârâtului
Asociațiile obștești, sindicatele și alte entități constituite legal, care au un interes legitim în protejarea persoanelor implicate în mobilizarea publică, vor putea prezenta instanței documente relevante, cu acordul pârâtului. Aceste entități nu vor deveni automat părți sau intervenienți în proces. Formula a fost revizuită după ce Curtea Supremă de Justiție a atras atenția că versiunea inițială crea un statut procesual neclar.
Participarea organizațiilor poate fi utilă în cauzele care ridică probleme generale privind libertatea presei, protecția avertizorilor sau dreptul la asociere. Acestea ar putea furniza analize privind standardele internaționale, date despre tiparele SLAPP sau informații despre contextul în care a fost inițiat procesul.
Protecție și față de procesele inițiate în alte state
Proiectul conține garanții pentru situațiile în care o persoană din Republica Moldova este acționată într-o jurisdicție străină din cauza participării sale la o dezbatere publică. Instanțele moldovenești vor putea refuza recunoașterea și executarea unei hotărâri străine rezultate dintr-o procedură vădit neîntemeiată sau abuzivă. Persoana vizată va putea solicita în Republica Moldova despăgubiri pentru prejudiciile și cheltuielile suportate în legătură cu procesul desfășurat în străinătate. Aceste prevederi sunt relevante, de exemplu, pentru investigațiile jurnalistice transfrontaliere sau materialele publicate online, care pot determina un reclamant să aleagă o jurisdicție îndepărtată și costisitoare pentru pârât.
Calomnia ar urma să fie eliminată din Codul contravențional
Una dintre modificările importante apărute în urma consultărilor este abrogarea art. 70 din Codul contravențional, care sancționează calomnia. Centrul pentru Jurnalism Independent a semnalat, în ultimii ani, caracterul problematic al acestei norme. Versiunea inițială propunea abrogarea atât a art. 69 privind injuria, cât și a art. 70 privind calomnia. Asociația Promo-LEX a susținut eliminarea contravenției de calomnie, dar a recomandat păstrarea răspunderii pentru injurie, argumentând că aceasta protejează persoanele împotriva expresiilor ofensatoare și poate reprezenta un remediu mai rapid și mai accesibil decât un proces civil. Propunerea a fost acceptată. Astfel, în versiunea aprobată de Guvern, art. 69 rămâne în vigoare, iar art. 70 urmează să fie abrogat. Eliminarea contravenției de calomnie nu înseamnă că orice afirmație falsă devine permisă. Persoanele care consideră că le-au fost afectate onoarea, demnitatea sau reputația vor putea utiliza în continuare remediile civile.
Schimbarea ar elimina însă posibilitatea folosirii procedurii contravenționale și a aparatului de stat pentru sancționarea calomniei, un mecanism care, potrivit susținătorilor reformei, poate produce presiune suplimentară asupra exprimării jurnalistice sau civice.
Ce au spus instituțiile și participanții la consultări
Consiliul Superior al Magistraturii a avizat proiectul fără obiecții sau propuneri, apreciind obiectivul de creare a unui mecanism preventiv prin respingerea timpurie, cauțiuni și sancțiuni. Judecătoria Chișinău și Ministerul Afacerilor Externe nu au formulat obiecții. Curtea Supremă de Justiție a exprimat însă rezerve asupra unor mecanisme. Pe lângă cuantumul amenzii, CSJ a considerat că termenul de o lună pentru soluționarea cererii de respingere rapidă ar putea fi insuficient, având în vedere comunicarea actelor, dreptul reclamantului la apărare și eventuala necesitate de a analiza probe. Instanța supremă a propus un termen de cel mult două luni. Ministerul Justiției a păstrat termenul de o lună, argumentând că procedura este în principal scrisă și nu trebuie transformată într-o examinare anticipată completă a fondului.
În consultări s-a mai propus ca toate mecanismele procesuale să fie plasate într-o secțiune specială a Codului de procedură civilă, nu în Legea cu privire la libertatea de exprimare. Argumentul a fost că mobilizarea publică include și libertatea de asociere, întrunire, artă și știință, iar plasarea majorității regulilor într-o lege dedicată exprimării ar putea favoriza interpretări restrictive. Autorii proiectului au respins propunerea. În opinia lor, normele anti-SLAPP au caracter special și o legătură directă cu libertatea de exprimare, iar Codul de procedură civilă va continua să se aplice în completare.
O altă controversă privește recuperarea costurilor pentru avocat. Proiectul trimite la regulile generale ale Codului de procedură civilă, potrivit cărora sunt compensate cheltuielile reale, necesare și rezonabile. Participanții la consultări au cerut o garanție mai clară privind recuperarea integrală a costurilor de reprezentare, cu excepția sumelor vădit excesive. Ministerul Justiției a considerat că regulile existente corespund deja Directivei europene. Această diferență nu este una doar de ordin tehnic. Într-un SLAPP, cheltuielile pentru apărare reprezintă uneori chiar instrumentul prin care reclamantul urmărește să epuizeze pârâtul. Dacă instanțele reduc substanțial onorariile rambursate, jurnalistul poate câștiga procesul, dar rămâne cu o povară financiară importantă.
Ce se poate schimba în practică
Pentru o redacție mică, cea mai importantă schimbare ar fi posibilitatea de a evita un proces de câțiva ani. Dacă instanțele de judecată autohtone ar aplica eficient mecanismul de respingere rapidă, costurile împovărătoare și perioadele de incertitudine s-ar putea reduce considerabil. Cauțiunea ar putea diminua riscul ca reclamantul să inițieze procesul, să producă cheltuieli, iar apoi să renunțe fără să a achita costurile suportate de pârât. Despăgubirile și amenzile ar putea descuraja reclamanții care dispun de resurse generoase să folosească instanțele de judecată drept mijloc de hărțuire juridică a reporterilor de investigație sau a altor voci critice.
Pentru judecători, proiectul creează, fără îndoială, responsabilități noi și complicate. Magistrații vor trebui să identifice încă din etapa pregătitoare legătura dintre proces și participarea publică, să analizeze indiciile de abuz, să păstreze echilibrul dintre libertatea de exprimare și protejarea reputației și să soluționeze cererile într-un termen scurt. La rândul lor, avocații vor trebui să învețe să documenteze nu numai lipsa de temeinicie a pretențiilor, ci și alte circumstanțe dintr-un context mai larg, cum ar fi dezechilibrul de putere dintre părți, repetitivitatea proceselor, amenințările anterioare, valoarea disproporționată a cererii și conduita procedurală a reclamantului.
Aprobarea recentă a pachetului anti-SLAPP în Guvern marchează începutul unei etape la fel de importante ca procesul de elaborare a proiectului. De acum înainte, miza se va muta în Parlament, unde este important ca proiectul să nu fie diluat și să fie păstrate mecanismele care îi dau eficiență. În forma sa actuală, proiectul este unul ambițios și, din multe perspective, chiar mai avansat decât soluțiile legislative adoptate în mai multe state membre UE. În cele din urmă, succesul reformei va depinde mai puțin de numărul garanțiilor enumerate în lege și mai mult de viteza, accesibilitatea și coerența aplicării lor. Până vom ajunge în momentul în care Parlamentul va adopta proiectul și noile reguli vor intra efectiv în vigoare, procesele abuzive rămân un risc actual pentru cei care investighează, critică sau aduc în discuție subiecte de interes public.
Aceast articol este rezultatul activităților desfășurate în cadrul “MAAM – Media Advocacy Action for Moldova: Empowering Moldova’s Public Watchdogs to Safeguard Media Freedom”, un proiect cofinanțat de CEI Fund al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), cu contribuția Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale al Italiei. Opiniile exprimate în aceste materiale aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă neapărat pozițiile Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și ale Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale al Italiei.
MAAM este o inițiativă colaborativă coordonată de Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa (OBCT), în parteneriat cu Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) din Moldova și ActiveWatch din România.
