Preluarea articolelor jurnalistice, privită prin prisma dreptului de autor
Întrebare: Fac parte dintr-o redacție înființată recent, care reflectă, în principal, evenimentele din câteva localități din zona de nord a țării. În ultima vreme ne confruntăm cu fenomenul „furtului jurnalistic”. Articolele pe care le publicăm pe portalul nostru sunt preluate parțial sau integral și publicate de către alte instituții media. Unele indică cel puțin un link către sursă, iar altele – își însușesc deplin articolele la care muncim. Drept replică la cererea noastră de a înceta aceste practici, una dintre redacții a invocat că articolele despre actualități nu sunt protejate de dreptul de autor și oricine este în drept să le preia.
În ce situație materialele pe care le producem beneficiază de protecție și când nu? Ce putem face atunci când „colegii” din presă preiau și publică, în nume propriu, rezultatele muncii noastre?
Răspuns: Legea instituie protecție asupra operelor sub formă de publicații periodice, ziare, reviste sau alte tipuri de scrieri sau notații, precum și ilustrațiile aferente acestora, pe orice tip de suport[1]. O bună parte din materialele scrise de către reprezentanții presei, fie că este vorba despre interviuri, reportaje, anchete, editoriale sau comentarii, reprezintă opere de autor ce beneficiază de protecție din partea legii. Altfel spus, rezultatele obținute în urma procesului de creație intelectuală originală din domeniul mediatic reprezintă obiecte de proprietate intelectuală, asta însemnând că jurnalistul-autor deține o serie de drepturi, pe care legea le clasifică în drepturi morale și drepturi patrimoniale.
În prima categorie (drepturile morale[2]) se includ dreptul la paternitate, la nume, la respectarea integrității operei, la divulgarea operei și dreptul la retractarea operei. Toate aceste beneficii sunt imprescriptibile (nu au termen de valabilitate) și nu pot fi transmise, limitate sau înstrăinate de către jurnalist, ele fiind inseparabile de persoana care a creat opera.
Cea de-a doua categorie (drepturile patrimoniale[3]) se referă la drepturile care presupun un avantaj patrimonial (financiar). În această privință, jurnalistul-autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin reproducerea, vinderea, închirierea, traducerea, transformarea ori adaptarea operei sau modificarea conținutului acesteia în orice mod.
Așadar, regula generală prevede că redacția autoare a unor materiale jurnalistice (rezultate din procese de creație intelectuală originală din domeniul mediatic) deține dreptul la nume și este în drept să interzică preluarea și publicarea articolelor sale. Totodată, există câteva excepții[4] de la această regulă. Legea limitează redacțiile autoare de dreptul de a interzice preluarea și publicarea operei, însă le păstrează drepturile morale. Astfel, sunt permise, fără plata vreunei remunerații și fără acordul jurnalistului autor sau a redacției autoare:
1) reproducerea de către mass-media a unor articole publicate anterior privind subiecte economice, politice sau religioase de actualitate, a unor opere radiodifuzate sau televizate ori a altor obiecte protejate cu același caracter, în cazurile în care astfel de utilizări nu sunt în mod expres rezervate; și/sau
2) folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare.
Atenție! În ambele cazuri, instituția media care a preluat articolul trebuie să menționeze sursa și numele autorului[5].
Materialele jurnalistice care nu beneficiază de niciun fel de protecție a dreptului de autor
Legea[6] prevede, în mod expres, că noutățile zilei și faptele diverse ce reprezintă o simplă informație nu beneficiază de protecția dreptului de autor. Este vorba despre succinte relatări de actualitate, spre exemplu: „La 10 februarie, într-o conferință de presă, prim-ministra Republicii Moldova a anunțat demisia in corpore a Cabinetului de miniștri pe care-l conduce”. Sunt evenimente curente reflectate în publicațiile presei, iar eventuala interdicție de preluare și răspândire a acestora, impusă de autori, ar prejudicia interesul de informare a publicului. Așadar, dacă articolul publicat pe portalul informațional se încadrează în această categorie, redacția nu deține drepturi morale (ex: dreptul la nume) și nici drepturi patrimoniale (ex: dreptul de a interzice preluarea și publicarea articolului).
Notă: Există situații când noutățile zilei sunt reflectate într-un material jurnalistic amplu, fiind însoțite de fotografii sau înregistrări video/audio executate de redacția „X”; opinii și comentarii solicitate și documentate de reporterul redacției „X”; informații rezultate din activitatea de investigație jurnalistică desfășurată de redacția „X” etc. În această situație, materialul jurnalistic, în integralitatea sa, nu mai poate fi încadrat în categoria „noutăților zilei sau a faptelor ce reprezintă o simplă informație”. Or, mai multe elemente ale acestuia reprezentă, în sensul legii, o operă de creație ale redacției „X”, care beneficiază de protecția dreptului de autor.
Remedii juridice pentru furtul intelectual în mass-media
Codul deontologic[7] al jurnalistului enumeră o serie de bune practici pentru mass-media, care presupun respect pentru efortul colegilor de breaslă şi asigurarea drepturilor de autor. Cu toate acestea, întrucât normele deontologice nu au forță juridică obligatorie, încălcarea prevederilor Codului nu atrage după sine sancțiuni. De cealaltă parte, legea vine cu remedii cu forță juridică obligatorie.
În cazul încălcării dreptului de autor, jurnalistul sau redacția prejudiciată poate solicita angajarea răspunderii civile în instanța de judecată, precum și depunerea unei plângeri la Poliție, care poate rezulta în sancțiuni prevăzute de legea contravențională. Aceste opțiuni pot fi accesate concomitent sau separat.
Pentru însușirea paternității asupra unei investigații jurnalistice, unui program audiovizual sau a unei fotografii, făptuitorul riscă o amendă de la 2.400 la 3.000 de lei[8]. Angajarea răspunderii contravenționale implică depunerea unei plângeri la Poliție și nu necesită contractarea unui jurist. În cazul angajării răspunderii civile, jurnalistul prejudiciat trebuie să depună o cerere de chemare în judecată, fiind îndreptățit să solicite repararea prejudiciului moral și material cauzat. În cazul exercitării acestei căi de atac este recomandată asistența unui jurist.
Un aspect important în procesul de apărare a dreptului de autor este identificarea titularului de drepturi sau, altfel spus, cine poate cere socoteala celor care plagiază: jurnalistul sau redacția. Atunci când este vorba de preluarea unei opere de serviciu, adică a unui material jurnalistic creat ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, în calitate de reclamant în acțiunea civilă sau victimă în cadrul procesului contravențional poate figura atât jurnalistul-autor, când și redacția. Asta pentru că, în cazul operelor de serviciu, jurnalistul-angajat deține drepturile morale asupra operei, iar angajatorul pe cele patrimoniale.
În contextul în care plagiatul continuă să fie o provocare pentru breasla jurnalistică, reacționarea sistemică la derapajul deontologic și legal al colegilor din presă, prin utilizarea pârghiilor prevăzute de lege, constituie una dintre măsurile eficiente pentru redresarea situației. Vă îndemnăm să nu tolerați furtul intelectual și să-l semnalați de fiecare dată.
Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice, adaptate fiecărui caz în parte. Materialele publicate reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.
Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.
[1] Art. 3 al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe: „Operă sau alt obiect al protecției – operă care se prezintă sub formă de carte, publicație periodică, ziar, revistă sau alte tipuri de scrieri, notații, inclusiv partituri, precum și ilustrațiile aferente acestora, pe orice tip de suport, inclusiv în format audio, cum ar fi cărțile audio, și în format digital, care este protejată prin drept de autor sau drepturi conexe și care este publicată sau pusă sub o altă formă la dispoziția publicului în mod legal, în sensul art. 58 și 59”;
[2] Art. 10 alin. (2) al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe: „Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale: a) dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale și dreptul de a pretinde o astfel de recunoaștere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obișnuiește, în cazul oricărei utilizări a operei, cu excepția cazurilor când acest lucru este imposibil și când lipsa obligației de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi; b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la utilizarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim); c) dreptul la respectarea integrității operei – dreptul la protecția operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputația autorului; d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoștința publică, în ce mod și când; e) dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de utilizare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării”;
[3] Art. 11 al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe: „Autorul sau titularul dreptului de autor, cu excepția autorului unui program pentru calculator, ale cărui drepturi patrimoniale exclusive sunt definite la art. 25, și a autorului bazei de date, ale cărui drepturi exclusive sunt definite la art. 48, are dreptul patrimonial exclusiv să permită sau să interzică utilizarea operei sale, inclusiv prin: a) reproducerea operei; b) distribuirea operei; c) închirierea operei, cu excepția operelor de arhitectură și a operelor de artă aplicată; d) împrumutul operei; e) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecționate cu consimțământul autorului sau al titularului dreptului de autor; f) comunicarea publică a operei; g) punerea la dispoziția publicului a operei; h) radiodifuzarea operei; i) retransmiterea prin cablu a operei;
- j) retransmisia operei; k) realizarea de opere derivate (traduceri, adaptări, aranjamente, transformări sau modificări ale operei)”;
[4] Art. 57 alin. (1) lit. c) al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe: „Sunt permise, fără consimțământul autorului sau al titularului de drepturi și fără plata vreunei remunerații, reproducerea, radiodifuzarea, comunicarea publică și punerea la dispoziția publicului a operelor și a altor obiecte protejate aduse anterior la cunoștința publicului în următoarele cazuri (…)reproducerea de către presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a unor articole publicate privind subiecte economice, politice sau religioase de actualitate, a unor opere radiodifuzate sau televizate ori a altor obiecte protejate cu același caracter în cazurile în care astfel de utilizări nu sunt în mod expres rezervate și/sau folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare”;
[5] Art. 57 alin. (2) al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe: „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) și f) trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil. În cazul operelor de artă grafică, plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul”;
[6] Art. 8 pct. e) al Legii nr. 230 din 28.07.2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe: „Nu beneficiază de protecția dreptului de autor (…) noutățile zilei și faptele diverse ce reprezintă o simplă informație”;
[7] Codul deontologic al jurnalistului: „2.12 Jurnalistul respectă dreptul de autor. Preluarea fără cost a materialelor jurnalistice se realizează în condițiile stabilite de autor sau de instituția media. În asemenea cazuri, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul mass-media online trebuie indicat și linkul direct la sursă, în primul alineat al textului. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile impuse, solicitate, prevăzute de deținătorul drepturilor. 2.43 Jurnalistul nu acceptă să scrie pentru o altă persoană, să semneze un produs jurnalistic cu numele altei persoane reale sau să semneze un produs jurnalistic al cărui autor nu este”;
[8] Art. 96 al Codului contravențional: Încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe.
