Reguli de protejare a refugiaților minori în mass-media

De la declanșarea războiului în Ucraina, în presa din Republica Moldova au apărut zeci de materiale jurnalistice care ilustrează minori afectați de conflictul armat din statul vecin. În unele dintre acestea, copiii refugiați apar în ipostaze dramatice, fiind expuși la diverse riscuri. Este vorba despre revictimizare în timpul intervievării sau despre alte pericole ce pot fi generate de dezvăluirea identității minorului.

Aspectele deontologice privind reflectarea imaginii minorilor în presă reprezintă un subiect abordat frecvent de către profesioniștii din domeniu. În cadrul rubricii „Juristul Presei” vom puncta însă principalele reguli pe care le-a impus legiuitorul în acest sens.

Interesul superior al copilului

La documentarea și difuzarea subiectelor despre refugiații minori, reprezentanții mass-media sunt obligați să se ghideze cu prioritate de principiul respectării interesului superior al copilului^[1]. Legea^[2] definește noțiunea de „interes superior al copilului” drept „asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale personalității lui și de situația concretă în care acesta se află”.

Interdicții de a publica date ce permit identificarea minorilor

Legea cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației conține câteva interdicții aplicabile în situația relatării subiectelor despre minori.

Potrivit documentului, în mijloacele de informare în masă (scrise, online sau televizate) se interzice publicarea informației ce conține date cu caracter personal^[3] în cazurile în care:

• se prezintă fotografii ale copiilor sau materiale video despre aceștia în contextul unor fenomene sociale negative, ceea ce permite identificarea lor^[4];
• informația respectivă jignește demnitatea copilului identificat și/sau lezează interesele sale superioare^[5].

Totodată, în cazul serviciilor de programe radio și televizate se interzice difuzarea informației cu impact negativ asupra copiilor ce conține orice „indicii care ar putea duce la identificarea copiilor implicați în situații cu conotație negativă” (războiul încadrându-se în acest concept), inclusiv în calitate de victime sau martori. În același timp, legea instituie și o excepție de la această regulă. Este vorba despre situația când jurnalistul acționează cu acordul părinților (tutorilor, curatorilor) și neapărat în interesul superior al copilului.

Acordul părintelui sau al reprezentantului legal

Documentarea și publicarea materialelor despre refugiații minori presupune și faptul că jurnalistul va prelucra date cu caracter personal. În acest sens, legea obligă redacțiile să obțină acordul reprezentantului legal pentru a putea prelucra datele despre minor^[6].

Obținerea acordului părinților pentru divulgarea identității minorului nu scutește jurnalistul de obligația de a lua în calcul interesul superior al acestuia. Uneori, reprezentanții legali pot să nu-și dea seama că, admițând intervievarea și divulgarea identității minorului, îi pot face rău, adică îl pot expune la revictimizare, stigmatizare sau la alte pericole.

Interesul public vs. dreptul minorului la respectarea vieții private

Înregistrarea și publicarea relatărilor minorilor din Ucraina, din perspectiva impactului războiului asupra populației, se încadrează în noțiunea legală de „interes public”^[7]. Cu toate acestea, legea^[8] stabilește în mod expres că dreptul minorului la respectarea vieții private şi la propria imagine prevalează în fața necesității de informare, mai cu seamă în cazul minorilor aflați în situații dificile.

[1] Art. 15 alin. (1) al Codului serviciilor media audiovizuale: „Furnizorii de servicii media au obligația să respecte principiul interesului superior al minorului”;

[2] Art. 3 al Legii privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți: „interesul superior al copilului – asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale personalității lui și de situația concretă în care acesta se află”;

[3] Art. 3 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal: „date cu caracter personal – orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”;

[4] Art. 4 alin. (1), lit. c) al Legii cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației;

[5] Art. 4 alin. (1), lit. d) al Legii cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației;

[6] Art. 5 alin. (3) al Legii privind protecția datelor cu caracter personal: „În cazul subiectului datelor cu caracter personal minor, consimțământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal se acordă, în formă scrisă, de către reprezentantul legal”;

[7] Art. 2 al Legii cu privire la libertatea de exprimare: „interes public – interes al societăţii (şi nu simpla curiozitate a indivizilor) faţă de evenimentele ce ţin de exercitarea puterii publice într-un stat democratic sau faţă de alte probleme care, în mod normal, trezesc interesul societăţii sau al unei părţi a ei”;

[8] Art. 15 alin. (4) al Codului serviciilor media audiovizuale: „Dreptul minorului la respectarea vieții private şi la propria imagine prevalează în fața necesității de informare, inclusiv în cazul minorului aflat în situații dificile”.