Noua lege privind accesul la informație: ce s-a dorit, ce s-a votat și ce va urma?
La data de 9 iunie, Parlamentul a aprobat în lectură finală o nouă lege privind accesul la informațiile de interes public. Peste șase luni din ziua publicării în Monitorul Oficial, documentul adoptat va substitui actuala lege care, timp de aproape 23 de ani, a reglementat procedura de accesare a informațiilor deținute de către entitățile aflate în serviciul public.
Deși vechea lege, adoptată încă în anul 2000, conținea garanții minime suficiente pentru valorificarea dreptului constituțional de acces la informațiile de interes public, de ani buni, societatea civilă și, în special, jurnaliștii au tot semnalat numeroase refuzuri ilegale din partea furnizorilor, răspunsuri întârziate sau tăcerea cu care tratează autoritățile cererile solicitanților. În majoritatea cazurilor, problemele izvorau din proasta interpretare și aplicare a legii și nu din insuficiența sau deficiența reglementărilor. Unde mai pui că problemele s-au amplificat în 2019, atunci când procesului de examinare și soluționare de către autoritățile publice a cererilor de acces la informație i-au devenit aplicabile, alături de prevederile Legii privind accesul la informație, și cele ale Codului administrativ. Acest fapt a generat interpretări divergente atât din partea furnizorilor de informații, cât și a instanțelor de judecată.
Așadar, pe fundalul tuturor acestor evenimente legate de (in)accesul la informație, noutatea că Ministerul Justiției intenționează să reformeze cadrul legal s-a lăsat cu numeroase așteptări, în special în rândul comunității jurnalistice, pentru care accesul la informație reprezintă unul dintre instrumentele principale de muncă.
„Imboldul” autorilor inițiativei legislative
Unul dintre raționamentele de la care au pornit autorii noii legi a fost racordarea legislației naționale la standardele Convenției Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, numită și Convenția de la Tromsø – act juridic internațional ratificat de Republica Moldova în anul 2013 și care a intrat în vigoare la începutul anului 2020. Mai mult, adoptarea unei noi legi privind accesul la informațiile de interes public reprezintă o acțiune trasată expres în Planul de acțiuni pentru implementarea măsurilor propuse de către Comisia Europeană în Avizul său privind cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
Pornind de la aceste obiective, autorii proiectului au ținut să asigure concordanța noii Legi cu standardele Convenției de la Tromsø, dar și să încerce să remedieze problemele sistemice identificate în practică. Despre câteva dintre principalele noutăți ale actului normativ recent adoptat explicăm mai jos.
Cercul furnizorilor de informații, sub un nou diametru
În prezent, legea împarte furnizorii de informații în două categorii generice: autoritățile și instituțiile publice, pe de o parte, și persoanele fizice și juridice care, în baza legii sau a unor contracte cu statul, gestionează servicii publice. Noua lege însă a extins paleta entităților obligate să ofere solicitanților informații de interes public, incluzând în această categorie partidele politice, asociațiile profesionale ale profesiilor din sectorul justiției, întreprinderile energetice, persoanele juridice de drept privat care prestează servicii publice ș.a.
Cifrele noi în termenele de furnizare a informației
Actuala lege oferă furnizorilor 15 zile lucrătoare pentru a soluționa cererile de acces la informație, precum și posibilitatea de a prelungi acest termen cu încă 5 zile lucrătoare atunci când volumul informațiilor solicitate este foarte mare sau când sunt necesare consultații suplimentare pentru a satisface cererea.
Conform noului act normativ, furnizorii vor avea la dispoziție 10 zile calendaristice ca să ofere informația, precum și posibilitatea de a prelungi acest termen cu 7 zile calendaristice.
Datele despre sancțiunile disciplinare, studiile sau remunerația funcționarilor publici vor fi publice
Pe motiv că furnizorii invocă adesea protecția datelor cu caracter personal pentru a ascunde de ochii publicului datele despre angajații statului, noua lege instituie expres interdicția de a limita accesul la o serie de informații referitoare la activitatea profesională a agenților publici. Este vorba despre numele și prenumele, funcția, studiile, experiența profesională, remunerația, conflictele de interese și sancțiunile disciplinare nestinse.
Publicarea proactivă – un nou concept în domeniul accesului la informație
Standarde de publicare proactivă a informației reprezintă un element crucial pentru asigurarea transparenței, în special pe timp de criză. Noua lege vine să oblige autoritățile să publice o serie de informații înainte ca acestea să fie solicitate de cineva. Este vorba despre datele privind bugetul și conducerea autorității, raportul anual, achizițiile publice, deplasările de serviciu, desfășurarea procesului decizional ș.a.
Semnătura pe solicitările trimise NU mai e obligatorie
În prezent, toate solicitările de informații necesită a fi semnate. Conform prevederilor Codului administrativ, toate petițiile (categorie ce include și cererile de acces la informație) transmise sub forma documentului electronic necesită a fi semnate cu semnătură electronică. Pe motiv că această formalitate poate fi împovărătoare pentru unii solicitanți, legiuitorul i-a scutit expres de obligația de a semna olograf sau cu semnătură electronică cererile de acces la informație.
La capitolul pârghiilor de apărare a dreptului de acces la informație, legea vine cu un mecanism de sancționare nou. Astfel, în afară de amenzile contravenționale prevăzute pentru persoanele cu funcție de răspundere din cadrul furnizorilor de informație, legea prevede și alte amenzi, care vor fi aplicate furnizorilor direct de către instanța de judecată. Detalii despre noul mecanism sancționator, dar și despre alte novații ale actului normativ votat recent, aflați în următoarele texte publicate la rubrica „Juristul Presei”.
