Care sunt regulile de clasificare a programelor audiovizuale care conțin scene de violență?

Întrebare:  Un post TV a difuzat un film de acțiune ce conținea numeroase scene de violență și limbaj licențios. Întrucât programul a fost pus pe post în jurul orelor 18:00-19:00, secvențele au fost văzute de către copii mei minori. Consider că afișarea pe ecran a semnului Acord parental, precum și ora de difuzare a filmului nu sunt potrivite pentru un astfel de conținut. A încălcat postul de televiziune legea?

Răspuns:

Legislația audiovizuală^[1] obligă furnizorii de servicii media să respecte principiul interesului superior al copilului, interzicând difuzarea programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mintală sau morală a minorilor. Din acest motiv, posturile TV trebuie, de fiecare dată, să analizeze programele pe care intenționează să le difuzeze, să le clasifice și să informeze adecvat telespectatorii despre conținutul acestora.

Posturilor de televiziune le revine responsabilitatea deplină pentru modul în care au clasificat programul^[2]. Furnizorul trebuie să ia în calcul o serie de criterii cum ar fi natura, numărul și intensitatea scenelor de violență, genul sau tema programului, calitatea și tipologia limbajului etc. După analiza acestor aspecte, programele sunt clasificate în următoarele categorii:

1. Accesibile tuturor, fără restricții sau semne de avertizare;
2. Admisibile pentru a fi vizionate de minorii în vârstă de până la 12 ani numai cu acordul părinților sau împreună cu familia, marcate cu semnul „AP” (acord parental);
3. Interzise minorilor în vârstă de până la 12 ani;
4. Interzise minorilor în vârstă de până la 15 ani;
5. Interzise minorilor – „18/18+”.

Conform legii^[3], marcarea conținutului cu semnul „AP” (acord parental) semnifică faptul că filmul putea fi vizionat de către minorii în vârstă de până la 12 ani numai cu acordul părinților sau împreună cu familia.

Analizând însă numărul, natura și intensitatea scenelor de violență prin prisma potențialului impact asupra dezvoltării mintale a minorilor, se poate constata cu certitudine că postul TV vizat nu a ținut cont de criteriile de clasificare pe care legea i le impune și a marcat necorespunzător programul. Astfel, furnizorul nu a informat corect publicul cu privire la natura reală a conținutului filmului difuzat, punând în imposibilitate obiectivă reprezentantul legal al minorului să prevină expunerea acestuia unui pericol^[4].

În acest caz, consumatorii de servicii media sunt în drept să sesizeze Consiliul Audiovizualului. Pentru comiterea încălcării, postul TV riscă o amendă de la 5.000 la 10.000 de lei.

Notă: Dacă v-au devenit cunoscute situații în care posturile radio sau TV difuzează conținut ce contravine legislația în vigoare, puteți semnala aceste cazuri prin intermediul platformei T(V)E Privește!, lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent.

Rubrica „Juristul Presei” a fost lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu scopul de a sprijini activitatea jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, oferindu-le soluții juridice corecte, adaptate fiecărui caz în parte. În fiecare zi de vineri puteți afla răspunsuri la chestiuni ce țin de apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, accesul la informație, dreptul la viața privată, statutul juridic al organizațiilor mass-media, dreptul de autor etc.

Materialele publicate reflectă opinii juridice cu caracter consultativ și nu reprezintă o sursă autentică de drept. CJI nu poartă răspundere pentru prejudiciul suferit de către destinatarii consultației drept urmare a luării deciziilor bazate pe informația furnizată.

Răspunsurile oferite anterior în cadrul acestei rubrici le puteți găsi aici.

[1] Art. 15 alin.(1) al Codului serviciilor media audiovizuale: „Furnizorii de servicii media au obligația să respecte principiul interesului superior al minorului”;

[2] Pct. 130 al Regulamentului privind conținuturile audiovizuale: „Responsabilitatea clasificării programelor și respectarea rigorilor în funcție de programele clasificate revine furnizorilor de servicii media liniare și neliniare”;

[3] Pct. 131 lit. b) al Regulamentului privind conținuturile audiovizuale: „Programele audiovizuale, potrivit criteriilor precizate la pct. 130, sunt clasificate astfel: b) programe care pot fi vizionate de minorii în vârstă de până la 12 ani numai cu acordul părinților sau împreună cu familia, denumite în continuare programe „AP” (acord parental)”;

[4] Art. 5 alin.(5) al Legii cu privire la protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației: „Programele audiovizuale care pot afecta dezvoltarea fizică, mintală, spirituală sau morală a copiilor pot fi difuzate numai dacă vizionarea este restricționată printr-un sistem de acces condiționat. În lipsa unui sistem de acces condiționat, difuzarea programelor respective se poate face numai în intervalul orar permis, potrivit clasificării programului în funcție de conținutul acestuia. Responsabilitatea clasificării acestor producții audiovizuale le revine titularilor de licență de emisie”.