Ce a avut de spus Curtea Constituțională pe marginea prevederilor ce permit demiterea membrilor CA?

La 5 decembrie, Curtea Constituțională (CC) a examinat o sesizare referitoare la prevederea ce permite Parlamentului, prin efectul respingerii raportului anual de activitate a Consiliului Audiovizualului (CA), să demită toți membrii autorității^[1]. Sesizarea mai critica și articolul care permite oricărei majorități parlamentare să revoce din funcție unul sau mai mulți membri ai CA atunci când constată „executarea necorespunzătoare sau neexecutarea atribuțiilor” sau „activități defectuoase”.^[2]

Sesizarea a fost înaintată de avocatul Alei Ursu-Antoci, fostă președintă a CA, care, de rând cu alți patru foști membri ai autorității, a contestat în instanța de judecată hotărârea prin care Parlamentul a demis în 2020 întreaga componență a instituției.

Contestația membrilor demiși a fost înaintată în decembrie 2021. De atunci și până în prezent, au fost stabilite nouă ședințe de judecată, opt dintre care au fost amânate sau nu au avut loc din diverse motive.^[3]

În mai 2024, în cadrul ultimei ședințe fixate, judecătorul a admis solicitarea avocatului Alei Ursu-Antoci de a obține o soluție privind constituționalitatea prevederilor care au dus la revocarea membrilor CA. Prin urmare, examinarea cauzei a fost amânată pe o perioadă nedeterminată, adică până va apărea soluția instanței constituționale.

Ce a avut de spus Curtea Constituțională pe marginea prevederilor ce permit demiterea membrilor CA?

În decizia din 5 decembrie, CC a declarat inadmisibilă sesizarea privind neconstituționalitatea prevederilor din Codul Serviciilor Media Audiovizuale (CSMA), care permit demiterea membrilor CA de către Parlament.

Important! Curtea NU a examinat sesizarea în fond, adică nici nu a confirmat, nici nu a infirmat faptul că prevederile din CSMA corespund prevederilor Legii Supreme. Instanța doar a criticat lipsa unei motivări suficiente și adecvate din partea autorului sesizării.

Pentru ca CC să fi putut trece la examinarea (ne)conformității pârghiilor de demitere a membrilor CA cu prevederile Constituției, sesizarea ar fi trebuit să treacă de etapa de admisibilitate – lucru care nu s-a întâmplat.

În sesizare, avocatul fostei președinte a CA a invocat o serie de articole din Constituție (art. 1 alin. (3), art. 2, art. 5, art. 7, art. 8 alin. (1), art. 21-22, art, 23 alin. (2), art, 43 alin. (1), art. 53-54 și art. 66). În opinia autorului, acestea sunt relevante pentru a declara prevederile din CSMA vizate drept neconstituționale.

Totuși, CC nu a ajuns să examineze în detaliu (pe fond) dacă pârghiile din legislația audiovizuală încalcă articolele enumerate mai sus. Asta pentru că instanța a considerat că sesizarea nu întrunește anumite condiții formale de admisibilitate.

În motivarea deciziei sale, CC a invocat că:

1. Unele articole [ex: 1 alin. (3), 5, 7, 23 și 54] nu au o „aplicabilitate de sine stătătoare” și pot fi invocate doar la pachet cu alte dispoziții din Constituție^[4];
2. Alte două articole [2 și 8] au un caracter general și „nu pot constitui repere individuale și separate”^[5];
3. Un alt articol [art. 28 – neretroactivitatea legii] se poate referi doar la legislația penală sau contravențională și nu poate fi invocat în cazul CSMA^[6];
4. Incidența celorlalte articole [21, 43, 53 și 66] asupra cazului nu a fost motivată corespunzător de către autorul sesizării^[7] și, dacă CC „ar purcede la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, Curtea l-ar substitui pe autorul acesteia la formularea criticilor, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu”.

În concluzie, decizia CC nu confirmă și nu infirmă faptul că mecanismele de demitere a membrilor CA de către Parlament încalcă Constituția. Soluția din 5 decembrie nu exclude posibilitatea înaintării de către alte părți în proces a unei noi sesizări, care să satisfacă în mod cert și indubitabil toate condițiile de admisibilitate.^[8]

[1] Art. 87 alin. (4) al Codului serviciilor media Audiovizuale: „Respingerea de către Parlament a raportului anual de activitate atrage după sine demiterea de drept a membrilor Consiliului Audiovizualului”.

[2] Art. 77 alin. (4) lit. j) și k) alin. (4/1) și (4/2) al Codului serviciilor media Audiovizuale: „Vacanta funcției de membru al Consiliului Audiovizualului survine de drept în cazul: […] (j) constatării executării necorespunzătoare sau a neexecutării atribuţiilor sale; k) constatării, în rezultatul controlului parlamentar efectuat în condiţiile legii, a unei activităţi defectuoase”.

[3] ȘEDINȚE AMÂNATE: 2 – pe motiv că Parlamentul nu s-a conformat obligației de prezenta dosarul administrativ (12.01.2022 și 03.02.2022); 1 – la cererea foștilor membri CA (reclamanți) sau a reprezentanților acestora (18.01.2022); 1 – motivul nu este specificat pe portalul instanțelor de judecată (12.12.2022); 1 – în legătură cu expedierea către Curtea Constituțională a sesizării din partea avocatului Alei Ursu-Antoci  (30.05.2024);

ȘEDINȚE CARE NU A AVUT LOC: 1 – judecătorul care a examinat cauza fusese suspendat din funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii (10.06.2022); 1 – completul de judecată nu avea Grefier (22.03.2023); 1 – judecătorul s-a aflat în concediu medical (21.02.2024); 22.02.2022 – ședința a avut loc.

[4] Decizia nr. 154 din 05.12.2024: „24. Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 5, 7 din Constituție, Curtea a notat, în jurisprudența sa, că aceste articole au un caracter general și pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziții din Constituție, care trebuie să fie incidente (a se vedea DCC nr. 173 din 13 decembrie 2022, § 18; HCC nr. 13 din 30 aprilie 2024, § 38).

26. De asemenea, Curtea reiterează că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenta unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole”.

[5] Decizia nr. 154 din 05.12.2024: „25. Referitor la incidența articolelor 2 și 8 din Constituție, Curtea a reținut că aceste articole comportă un caracter general și reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări legale şi nu pot constitui repere individuale și separate”.

[6] Decizia nr. 154 din 05.12.2024: „27. În privința criticilor privind incidența articolului 22 din Constituție, Curtea reține că dispozițiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii „penal” (care include dreptul penal şi dreptul contravenţional), adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). Astfel, exigențele articolului 22 din Constituţie sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanţia. Astfel, Curtea reţine că prevederile contestate nu au un caracter penal şi, prin urmare, acest articol nu este incident în prezenta cauză.”

[7] Decizia nr. 154 din 05.12.2024: „28. Referitor la incidența articolelor 21, 43, 53 și 66 din Constituție, Curtea notează că autorul excepției nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate. Curtea observă că autorul s-a limitat la simpla invocare a acestor norme. Potrivit articolelor 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi preluarea unor considerente din jurisprudenţa Curții Constituționale și a Curţii Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate”.

[8] Ghid practic privind condițiile de admisibilitate a sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate la Curtea Constituțională.